THE MEMORIES OF MISTER MAN - PART 4

Pe parcursul show-ului eu și Maia ne-am înțeles extraordinar de bine, iar asta a ținut numai până ce mania persecuției și-a făcut loc între noi. Cu nici 2 săptămâni în urmă petrecusem mult prea mult timp împreună. În ceea ce o privea pe Maia ea părea să fie tânără pentru veșnicie. Blestemată să își omoare timpul cu niște copii teribili precum noi. Câteva șiruri de luminițe colorate agățate pe pereți ejaculau lumină în toată camera. Maia își lăsa capul pe spate și în față în brațele puternice ale unui maseur robust din Noua Zeelandă pe care Maia l-a închiriat cu 100 de euro pe oră. Nu îmi mai amintesc numele lui, iar dacă mi l-aș aminti sunt convins că nu l-aș putea pronunța. Deci maoristul(nu sunt sigur dacă folosesc corect termenul ăsta nenorocit) îi desfăcea cervicalele făcând-o să geamă de plăcere în timp ce Dionis semăna din ce în ce mai mult cu o bucată de carne ce încerca să asimileze trupul frumos al unei fete de 16 ani pe canapeaua din hol. Toate erau frumoase și plănuiam ca de obicei să mergem până în punctul în care ne-ar fi lăsat fără memorie. Îmi pare rău, dar nu vă voi plictisi cu o poveste dubioasă dominată de droguri. Tentativa de omor a ținut scena în seara aceea. Cred că avusese ceva de a face cu faptul că Dionis i-a spus Maiei ”Când oi fi tu octogenară, mamă... eu oi fi materialul tău de pat!”. Nu știu de ce Maia a reacționat cum a reacționat având în vedere că Dionis îi asigura o partidă bună pentru zilele negre. Poate gândul că îmbătrânea la fel ca toată lumea îi apăsase butoanele greșite. Sau poate doar așa e baba asta dementă: dementă! Luminile clipesc sacadat, iar muzica face geamurile să vibreze. Pauza seamănă foarte mult cu un timp de procesare, dar când ia sfârșit Maia se repede în sus înjurând și trăgându-i o palmă maseorului pe jumătate gol apoi se năpustește în hol lângă canapeaua scufundată în întuneric. În punctul ăsta puștoaica urla și urletele sunt amestecate cu gemete de plăcere. Motivul pentru care mă reped pe lângă canapea în urma Maiei e generat de faptul că știu ce poartă Balon în geantă: un revolver Smith And Wesson, calibru 38. Mă țin cu o mână de perete și cu una mă sprijin într-un moment anume de frunte fetei după care mă arunc înainte. Cad grămadă peste Maia și bubuitura acoperă muzica în urma noastră. Mă zbat ceva până îi iau arma apoi mă ridic cu un gust nasol în gură. Dionis e în picioare, cu pantalonii în vine, mâna pe întrerupător și plin de sange. Maseorul oprește muzica și se repede și el în hol. Acum în apartament se aude numai țipătul disperat al fetei ce aleargă de colo colo asemenea unei găini fără cap. Pieptul lui Dionis se ridică și se lasă în ritm alert. -CE P--A MEA MAIA? Maia se ridică, își înșfacă genta și se aranjează în oglinda de lângă ușă. -Ăsta e al meu. Îmi spune zmulgând arma din mâna mea stângă. -Scuze! Intonează ea solemnă și iese din apartament. Maseorul urlă și el arătând înspre bărbăția amicului nostru. -SĂ-MI BAG... M-A ÎMPUȘCAT ÎN P--Ă! Mă puteți considera un prieten oribil, dar am râs cu poftă. -Doare? L-am întrebat. Din fericire fusese numai o zgârietură, iar puștoaica nu pățise nimic. Din nefericire Dionis a trebuit să scoate ceva cash din buzunar ca să o convingă să nu se ducă la presă. -Vorbesc singură. Așa-i? Mă întrebă Balon la fel de solemn și sec precum intonase acel ”Scuze!”, după ce fusese atât de aproape de a lăsa un bărbat fără viață. -Da. Eu îmi aminteam de seara în care erai să îl lași pe Dionis fără sculă. Cum spuneai? Ochii Balonului erau cât cepele și la o întoarcere subtilă de cap și privire am și realizat de ce. Andreea stătea mută lângă noi procesând informațiile. -Ăăăăă. Maia? Ce era să-i faci soțului meu? Momentul acela ciudat din viață... Micile plăceri... nimeni nu ar trebui să se dea în lături de la ele, asta dacă nu au 16 ani sau peste 60 plus un revolver în geantă accesorizat cu un temperament impulsiv. to be continued...