Era o zi din acelea in care ploaia marunta mangaia obraznic firavele magnolii din copacul pe care Ea il contempla agale in fiecare vineri, in dimineata de dupa scandalosul sau VERDICT.
Domnita de Alba isi savura tacticos cafeaua in prezenta domnisoarei Doinita O, in compania careia gusta adesea din rezerva sa privata de dulceturi fine si licori rare.
“Si totusi draga mea Domnita, cum vom rezolva chestiunea in cauza?” Doinita o privea cu o oarecare ingrijorare iar tonul sau trada o foarte fina nervozitate.
“Elena, adu-mi-o te rog pe Greta.” Domnita schita un gest indiferent, aratand catre poseta sa roz pudrat ce trona pe un cufar, langa o vaza Rosenthal.
“Ar fi prudent sa incheiem evenimentul cu cateva zile inainte de Londra. Ma tem ca altfel vom fi nevoiti sa intarziem intalnirea cu lady W.”
Domnita o privi agale, inclina capul si ii arunca legendarul sau zambet sarcastic.
“W sa astepte. Nu noi avem nevoie de acest contract. Exista atatea alte lucruri de facut.”
Domnita de Alba purta un caftan fin, iar parul sau balai se juca sagalnic sub un glamuros turban azuriu.
“Fireste. Sa trimit dupa bagaje?”
“Nu va fi necesar. Lucrurile noastre sunt deja acolo.”
“Voi calatori strict cu valiza cu pantofii noi. Si diamantele, desigur.” Domnita privi peste umar catre florile roz de magnolie pe care le privea in fiecare mai, si isi aseza oarecum studiat coapsele una peste cealalta. Era ceva nefiresc in felul in care isi mangaia clavicula dreapta, iar micutul bulldog francez ce se juca printre gleznele ei, se opri brusc.
“Astazi este o zi buna pentru o ultima intalnire cu L. Voi purta Valentino.”
va urma…