ILALIA – povestea simpla a unei fetite complicate

“Schel”, “Slabanoago”, “Aschiuta”, “2 bete infipte-n …(posterior) aparat de mers pe drum”, erau doar cateva dintre apelativele mult prea familiare ILALIEI…
Copii sunt rai iar ea a fost dintotdeauna o “intrusa” in lumea lor.
Priveste cu ochii ei mari si albastri inspre grupul de colege ce rasfoiesc cu nesat o revista colorata.
Zambeste si se aseaza in locul ei in banca a patra de la fereastra.
“Schel!”. Dintr-o data una dintre fete isi indreapta atentia spre ea.
“Schel!”, ce rochie frumoasa ai! E noua?”
Se ridica, rusinata, si raspunde incet: “aaaa…Da”.
“Vaaai Schel dar ce rochie frumoasa ai!” Fetita isi indreapta mana spre material si il atinge.
Ilalia zambeste. Este fericita. In banca ei se simte in siguranta.
Fetitele se apropie alergand si o inconjoara.
Ilalia nu indrazneste sa le priveasca.

Rochita alba din bumbac brodata cu flori mari de mac ii atinge trupul plapand mascandu-i delicat tremurul.

“Schel dar ce flori frumoase! Imi place foarte mult rochita ta!”
Ridica incet privirea si schiteaza un “Multumesc”.
“Stii ceva Schel? Rochita asta are si rosu si verde si alb, dar nu are deloc… ALBASTRU!”

Jetul de cerneala stropeste florile rosii iar ochii mari ai Ilaliei se umplu de lacrimi. Fetitele chiuie si se indreapta multumite spre bancile lor.

Ilalia priveste in jos: macii rosii, brodati, “sangereaza” cu picaturi mari, albastre.

Ilalia se trezeste violent. Inca o noapte in care acelasi cosmar revine. Cauta privirea surorii ei. Totul va fi bine…
(to be continued)