Iubesc România!

Iubesc România! România este o țară în formă de pește, care miroase a cozonac și cu foarte multe fetițe frumoase, punct. Iubesc România pentru că are munți, mare și mulți copii și pentru că îmi place să merg la școală.

Iubesc România pentru că este țara mea și pentru că vreau să-mi fac un viitor aici.

Iubesc Lomânia și pe mami!

Așa se vede România prin ochii a trei copii, unul de zece, unul de doisprezece și unul de doar doi ani și așa aș vrea s-o văd și eu. O femeie cu două internări la psihiatrie și a treia pending și-a omorât patru copii, dintre care unul nenăscut, aruncându-se în fața unui tren. Și nu, de vină nu e statul! Și da, în România nu moare nimeni de foame, dar se trăiește al naibii de prost. Și este îngrozitor să fii asistat social în această țară și da, sistemul nu este perfect. Dar până la sistem, mai existau un soț, vecini și toți cei care o cunoșteau. Și nu, această femeie nu ar fi trebuit să ajungă niciodată în poziția de a decide soarta copiilor ei.

Aș vrea să spun că simt compasiune pentru ea, dar nu este cazul. Nu este cazul nici pentru soțul ei, nici pentru părinții lor și nici măcar pentru vreun vecin. Simt doar revoltă și neputința unor oameni de a duce o viață responsabilă.

Aș prefera să scriu despre poșete, pantofi, cosmetice și dulcegării și asta nu pentru că jurnalismul social nu m-ar interesa, ci pentru că pur și simplu… uneori, această superficialitate a domeniului în care activez – și anume moda – aduce o evadare din grotescul vieții cotidiene, de care cu toții avem nevoie.

România nu este făcută de politicieni și instituții. România este făcută din români frumoși, din oameni care își pot controla propriul destin.

Iubesc România. Sunt om și sunt româncă. ÎNCĂ.

Cu drac,

Domnița de Alba