Ador lucrurile scumpe. Stiu, stiu, ar fi trebuit sa pun “ador lucrurile frumoase”. Nu. Eu ador lucrurile SCUMPE. Nu din superficialitate, nu din grandomanie si, cu siguranta, nu din intamplare…
Ador lucrurile SCUMPE pentru valoarea lor reala si pentru istoria lor. O fac din respect, din modestie, din suflet. Si cred ca oricine ar trebui sa o faca.
Sunt SNOABA. Nu sunt insa o victima a snobismului.
Iubesc oamenii si ii respect dincolo de statutul social, de educatie si cultura. Nu ma identific insa cu cei multi.
Poate faptul ca am crescut alaturi de actori, ca am avut privilegiul de a beneficia de o mostenire genetica a carei componenta principala este aristocratia, sau chiar faptul ca unchiul meu a detinut multi ani o galerie de arta, sau poate toate la un loc, m-au construit asa.
Adevarul este ca, undeva, la mijloc, am inteles ca asumarea este de departe cel mai complicat si demn de admiratie atribut al moralitatii.
SUNT SNOABA inteligent, glamouros si umil.
Si nu ma tem sa o recunosc. Imi plac pantofii scumpi, ador diamantele si antichitatile valoroase. O fac decent, asumat, total.
Port doar miresme alese, semnate de cei mai apreciati parfumieri si ador felul in care notele elegante se transforma si infloresc pe pielea mea sidefata.
By the way, have I told you about my ongoing affair with “Amour de Palazzo“? I will, one day…
SUNT SNOABA.
Prefer oricand o piesa Zolotas, de design, incarcata de istorie, uneia incarcate cu diamante.
Sunt snoaba si respect asta.
La Reine
Domnita de Alba
